Category: De-ale netului


Daca as fuma as spune “cumpar brichete, kilograme de brichete – cumpar gaz sa inghit fum, kilograme de fum”. Insa nu fumez. Asa ca ma voi rezuma doar la a le vinde. Si, inevitabil, titlul pe care l-am ales ma amuza pentru ca ma face sa ma gandesc la brichetele alea uriase de au aparut de ceva vreme si la tiganii care le vand pe strada, printre masini.

As putea spune ca de la ei mi-a si venit inspiratia.. Am zis si eu: “de ce nu?”. Si mi-am orientat atentia catre fumatori. Si cum probabil s-au saturat deja de clasicele cadouri precum scrumiere, brichete cu gaz si suporturi pentru pachete, m-am gandit ca un gadget usb ar fi mult mai bine primit si mai uimitor. Asa ca, anunt mare anunt! VAND BRICHETE! Din pacate, nu sunt brichete la kilogram, nu aprind aragazul cand ENEL stinge lumina, nu sunt nici bombe latente si copiii sinucigasi nu pot ajunge pasionati de a-si da foc cu ele… cam trist ce-i drept intr-o lume atat de prinsa in placeri palpitante, care implica mai mult sau mai putin adrenalina si un viitor incert. 😛 Sunt brichete electronice, cu viata indelungata, fabricate in Israel, care nu pun in pericol siguranta copiilor, sunt reincarcabile de la USB si cadouri inovative pentru prietenii si colegii ce nu pot renunta la acest obicei.

Atentie!!! Fumatul dauneaza grav sanatatii tale si celor din jur.Conform Directivei CE 89/622/CEE. Si totusi… Nu vrei o bricheta? 😀

Si daca toti cocalarii are… eu de ce nu as avea?” :))) Traiasca inUTILA si nesfarsita arta a numerelor personalizate!


(Da, ma cheama si Irina :D)

“Aceste placi sunt in marea lor majoritate de divertisment, exemplu placi care se pot face cadou persoanei iubite cu ocazia trecerii cu succes a examenului de conducere auto,placi pentru bebelusi (se scrie numele copilului iar in stanga se pune steagul tarii si in dreapta data nasterii” *** – Deci! Nu am steagul si data nasterii. Oameni rai! 🙁

L-as pune si eu in geam la masina – numai ca nu am (masina, de geam fac oricand rost!); dar promit sa iau placuta la subrat in RATB. 😀

*** Pentru cei ce doresc sa isi oropseasca persoanele dragi cu “numele… pe toate gardurile” gasiti destule aici: aici.

Dupa o pauza destul de maricica, am revenit in lumea jucariilor mele dragi, in spatele USBmania.ro, magazinul de cadouri usb. Pentru ca imi era dor. Si cu greu imi vine sa cred ca suntem de aproape 4 ani pe piata romaneasca. A pornit ca un joc si am ajuns aici, acum… cu un magazin destul de mititel in comparatie cu unele… dar, spre deosebire de multe altele, pare-se ca am supravietuit.. Nu am avut un “business plan”, ci doar dorinta de a bucura si a ne bucura. Si ne-am trezit peste noapte antreprenori… Am facut si greseli si lucruri bune in 4 ani. Dar mergem inainte. Spre mai bine. 😉

Povestea USBmania aparuta in revista Belike la un an dupa lansarea USBmania (asta ar veni cam prin… 2008):

La birou. O zi ca oricare alta… acelaşi computer anost: un monitor care te priveşte rece, un mouse performant ce-i drept, însă lipsit de culoare, o tastatură mult prea zgomotoasă. Este clipa în care îţi dai seama că lipseşte acel ceva care te-ar bine dispune, te-ar relaxa şi ţi-ar da chef de muncă. Portul USB al unităţii îţi zâmbeşte larg.

Oare vă gândiţi la acelaşi lucru? O idee de o secundă, poate un nume ales în grabă, însă începutul unei poveşti. În urmă cu un an, eram doar noi doi, Alin şi Alexandra şi ideea unui magazin de nişă. Nu am avut timp să ne gândim dacă avem curajul necesar; am cumpărat un domeniu pe internet, am găsit furnizori şi am făcut o investiţie pe măsura veniturilor a doi studenţi. La numai patru luni de la lansare am participat la Internetics, festival de premii pentru eficienţă pe Internet, şi USBmania s-a aflat printre cei nominalizaţi la secţiunea „magazine online”.

Astăzi, după mai bine de un an, suntem la fel de entuziasmaţi şi preocupaţi de a aduce mereu gadgeturi noi şi hazlii pe piaţa românească. USBmania a însemnat încă de la început alegerea atentă a furnizorilor, comunicarea cu clienţii, trasportul coletelor în siguranţă, publicitate, toate lucrurile mărunte, aproape inobservabile pentru cei din afară.

Oameni de toate vârstele, cu simţul umorului şi atraşi de inovaţie, pătrund zi de zi în lumea noastră. Toţi încearcă să îşi amuze familia, prietenii dăruindu-le un cadou original, uneori deosebit de util (pixul multifuncţional, plita cu cană USB) alteori plin de sensibilitate (boxele buburuză, maşinuţa teleghidată destinată copiilor) sau farmec, mouşii pictaţi cu flori în culori vii (mouseul flori de cireş şi mouseul în formă de minge de fotbal pentru microbişti).

USBmania nu se defineşte ca un magazin IT, ci ca un magazin de surprize pentru cei ce petrec ore nesfârşite în faţa computerului.

Pentru 2011… pregatim multe surprize. Ne reinventam. Si asa, povestea continua… 😉

Un tanar statea in mijlocul orasului laudandu-se cu cea mai frumoasa inima din intreaga vale. O multime de oameni se adunase in jurul lui pentru a-i admira inima. Intr-adevar, era perfecta. Nu avea urme sau defecte.

La un moment dat, in fata multimii, iese un batran si ii zice curajos tanarului: “Inima ta nu este nici pe aproape la fel de frumoasa ca a mea….”

Cu totii si-au indreptat privirile catre inima batranului. Batea puternic, insa era plina de cicatrici. Avea locuri de unde bucati fusesera scoase si altele puse in loc… bucati care nu se potriveau perfect si faceau ca, din loc in loc, marginile inimii sa apara zimtate. Tanarul a inceput sa rada.

“Cred ca glumesti”, a spus el. “Compara-ti inima cu a mea si vei vedea ca a mea este PERFECTA, pe cand a ta e plina de cicatrici si lacrimi.”

“Da,” a raspuns batranul, “A ta arata impecabil. Dar nu as face niciodata schimb. Vezi tu… fiecare cicatrice reprezinta o persoana careia i-am daruit iubire. Am rupt o bucata din inima si am daruit-o. Cateodata, mi-a fost inapoiata. Cei care au primit-o si-au rupt, la randul lor, o bucata din propria inima si mi-au dat-o la schimb. Acele bucati se potrivesc in locurile libere din inima mea, dar pentru ca nu sunt exacte, uneori apar colturi, margini aspre…”

“Alteori, bucatile pe care le-am rupt nu au fost inlocuite… Astfel au aparut golurile pe care le vezi. A iubi inseamna a risca. Desi aceste goluri sunt dureroase, stau deschise, amintindu-mi de sentimentele frumoase pe care le simt pentru acesti oameni… si sper ca intr-o zi sa umple acel spatiu cu o bucatica din inima lor. Acum vezi ce este adevarata frumusete? “,

Tanarul statea tacut, ascultandu-l, in timp ce lacrimile ii curgeau pe obraz. Emotionat, s-a indreptat catre batran, si-a atins inima perfecta, tanara si frumoasa, a rupt o bucata si a oferit-o acestuia. Batranul a acceptat-o, i-a gasit un loc si, din inima sa plina de cicatrici, a rupt o particica pe care a asezat-o in rana din inima tanarului.

S-a potrivit. Dar nu perfect. Au ramas niste margini zimtate.

Tanarul s-a uitat la inima sa care nu mai era perfecta, insa era mai frumoasa ca niciodata pentru ca iubirea acelui om ii patrunsese in suflet.

________________________________________________

Povestire preluata de pe blogul lui Pablo Coelho si tradusa.

Astazi este prima data. Prima data cand scriu o nota pe facebook intru totul de la mine. Fara copy paste. Pentru ca uneori sunt lucruri si oameni care merita.

Motivul? Seara trecuta am participat la o discutie deosebit de interesanta. Printre putinele valoroase din ultima vreme. O discutie la care am contribuit cate putin alaturi de Fana, Adina si l-am cunoscut si pe Alex. Am fost uimita de capacitatea  lui de a da un sens simplu si direct lucrurilor din jur. De a pune punctul pe i fara a folosi cuvinte pretentioase si citate din carti. Un om deosebit de inteligent si natural. Fara problema de a recunoaste, accepta si nu neaparat reprosa, ci mai curand corecta. Fara temeri vizibile. Fara complexe vizibile. Nu spun ca nu le are. 😉

Nu vreau sa il pup in cur si nici macar sa il “ling la subrat” cum ar zice el. Doar ca ii admir felul de a privi viata si lumea.  Incerc sa arat ca in nebunia asta de pe facebook exista si oameni capabili de a gandi, de a-ti provoca gandirea, de a-ti dovedi ca de la fiecare poti invata, de a corela lucruri in esenta evidente, ascunse doar orbilor… insa intr-un mod clar si la obiect. Fiecare a putut aduce ceva. Am ascultat si am discutat. Cu totii. Fara prea multa filosofie. Am desfacut logic lumea in bucatele pentru a reconstitui legaturi universal ignorate.

Ma gandeam de ce am inceput sa citesc cate ceva de Cioran… Ca sa aflu o parere despre viata. Nu sa ma ghidez dupa ea. Pentru ca am propria gandire. Si asta, in aceeasi masura in care nu tin cont de multe alte lucruri abstracte cand pasesc prin lume.  Imi citesc horoscopul. Ca sa ma amuz, ca sa ma uimesc. Ma uit la astrograma ca sa imi dau seama o directie, nu sa ma abandonez ei. Nu astrograma o sa imi spuna ce mananc maine sau ce oameni cunosc si accept printre prietenii mei. Pentru ca oamenii care ii cunosc sunt din multe si variate medii.

Propun sa fim mai putin abstracti si mai mult organici. Sa citim mai putin si sa gandim mai mult. Sa simtim mai mult. Ca slava Domnului de aia avem creier. Ca sa putem gandi. Nu din carti. Ci din ce traim. In urma experientelor. Si sa invatam sa apreciem oamenii din jur dupa adevaratele valori. Nu cele impuse de propriile complexe si frustrari.

Pentru cei ce inca se mai bazeaza si se mint constant cu cuvintele “totul va fi bine”. Am o noutate. E rasuflata. Un copil de cativa anisori are o idee mult mai buna despre lumea in care ne invartim…  “dar, mami, trebuie doar sa iti placa.”

Multumesc, Alex 🙂

Astazi este prima data. Prima data cand scriu o nota pe facebook intru totul de la mine. Fara copy paste. Pentru ca uneori sunt lucruri si oameni care merita.

Motivul? Seara trecuta am participat la o discutie deosebit de interesanta. Printre putinele valoroase din ultima vreme. O discutie la care am contribuit cate putin alaturi de Stefana, Adina si l-am cunoscut si pe Alex Goaga. Am fost uimita de capacitatea  lui de a da un sens simplu si direct lucrurilor din jur. De a pune punctul pe i fara a folosi cuvinte pretentioase si citate din carti. Un om deosebit de inteligent si natural. Fara problema de a recunoaste, accepta si nu neaparat reprosa, ci mai curand corecta. Fara temeri vizibile. Fara complexe vizibile. Nu spun ca nu le are. 😉

Nu vreau sa il pup in cur si nici macar sa il “ling la subrat” cum ar zice el. Doar ca ii admir felul de a privi viata si lumea.  Incerc sa arat ca in nebunia asta de pe facebook exista si oameni capabili de a gandi, de a-ti provoca gandirea, de a-ti dovedi ca de la fiecare poti invata, de a corela lucruri in esenta evidente, ascunse doar orbilor… insa intr-un mod clar si la obiect. Fiecare a putut aduce ceva. Am ascultat si am discutat. Cu totii. Fara prea multa filosofie. Am desfacut logic lumea in bucatele pentru a reconstitui legaturi universal ignorate.

Ma gandeam de ce am inceput sa citesc cate ceva de Cioran… Ca sa aflu o parere despre viata. Nu sa ma ghidez dupa ea. Pentru ca am propria gandire. Si asta, in aceeasi masura in care nu tin cont de multe alte lucruri abstracte cand pasesc prin lume.  Imi citesc horoscopul. Ca sa ma amuz, ca sa ma uimesc. Ma uit la astrograma ca sa imi dau seama o directie, nu sa ma abandonez ei. Nu astrograma o sa imi spuna ce mananc maine sau ce oameni cunosc si accept printre prietenii mei. Pentru ca oamenii care ii cunosc sunt din multe si variate medii.

Propun sa fim mai putin abstracti si mai mult organici. Sa citim mai putin si sa gandim mai mult. Sa simtim mai mult. Ca slava Domnului de aia avem creier. Ca sa putem gandi. Nu din carti. Ci din ce traim. In urma experientelor. Si sa invatam sa apreciem oamenii din jur dupa adevaratele valori. Nu cele impuse de propriile complexe si frustrari.

Pentru cei ce inca se mai bazeaza si se mint constant cu cuvintele “totul va fi bine”. Am o noutate. E rasuflata. Un copil de cativa anisori are o idee mult mai buna despre lumea in care ne invartim…  “dar, mami, trebuie doar sa iti placa.”

Multumesc Alex 🙂