Category: Acum, aici


Daca ai fi un copac in plina toamna eu as fi frunza care nu se desprinde, daca tu ai fi rasaritul as trai numai sa te vad cum apari pe cer, daca ai fi nisip pe malul marii te-as ridica in maini si ti-as da drumul in vant sa zbori liber, daca as crede in mine as putea sa cred in tine…

Dar esti o poveste. Noi suntem o poveste. Fara cuvinte, fara timp.

If you’re a cowboy I would trail you,
If you’re a piece of wood I’d nail you to the floor.
If you’re a sailboat I would sail you to the shore.
If you’re a river I would swim you,
If you’re a house I would live in you all my days.
If you’re a preacher I’d begin to change my ways.

Sometimes I believe in fate,
But the chances we create,
Always seem to ring more true.
You took a chance on loving me,
I took a chance on loving you.

If I was in jail I know you’d spring me
If I was a telephone you’d ring me all day long
If was in pain I know you’d sing me soothing songs.

Sometimes I believe in fate,
But the chances we create,
Always seem to ring more true.
You took a chance on loving me,
I took a chance on loving you.

If I was hungry you would feed me
If I was in darkness you would lead me to the light
If I was a book I know you’d read me every night

If you’re a cowboy I would trail you,
If you’re a piece of wood I’d nail you to the floor.
If you’re a sailboat I would sail you to the shore.
If you’re a sailboat I would sail you to the shore

Katie Melua – If You Were A Sailboat

  • Pentru ca vine primavara… cel putin aparent. ๐Ÿ˜›
  • Pentru ca sunt indragostita de caldura soarelui, da familia mea, de prietenii mei, de oamenii minunati pe care i-am cunoscut in ultima vreme, de orasul in care stau…
  • Pentru ca am vazut doi batranei care iesisera la plimbare. Ea se sprijinea usurel de bratul lui, iar mana lui de un baston. Dar atat de fericiti si cu fetele pline de lumina. Admirabil.
  • Pentru ca am ras cu un bebe stirb care se ascundea timid dupa mamica lui. Si mi-am adus aminte ce frumos este sa fii copil.
  • Pentru ca am primit cadou o carte magica pe care oriunde ai deschide-o are raspunsul potrivit la momentul potrivit.
  • Pentru ca am sansa sa fac in viata asta ceea ce imi doresc, ce ma face fericita. Mai ales sa cunosc persoane optimiste si interesate de acelasi domeniu ca si mine… Abia astept workshop-ul Mindset Design for Business.
  • Pentru ca, in sfarsit, am capatat curajul si vointa de a lucra la diploma, precum si increderea ca va iesi ceva care sa imi placa.
  • Pentru ca viata nu inceteaza sa ma uimeasca….

    In ultima zi ย a anului. La anul care a trecut. La toti anii de pana acum. Care pentru prima data simt ca nu s-au scurs degeaba, dar mult prea incet. Am trait mult si multe, dar nu la cota la care ar fi trebuit. Nu la intensitatea la care sentimentele si actiunile mele se pot ridica.

    Pot spune ca sunt fericita. Interior si exterior. Multumita de mine… nu neaparat de realizarile mele de pana acum, ci de cele ce stiu ca vor urma. De drumurile care mi se deschid. Catre ceea ce imi place sa fac. Sau mi-ar placea sa fac. Oamenii pe care viata mi-i scoate in cale imi dau sanse la care nici nu ma asteptam. Pentru ca eu la randul meu sa pot da sanse. Pentru ca usor, usor m-am ridicat din groapa in care cazusem. Am reusit sa ma ajut pe mine si nu numai. Ma voi ajuta in continuare pe mine… si nu numai. Ma simt impacata cu mine. Cu lumea. Gata de a trai tot ce pot trai. Fara a ma intreba: “De ce?”.

    Despre amintiri

    E ciudat cum unii oameni raman impregnati in lucrurile din jur… intr-o paturica, intr-o statueta. Cum clipe trecute se proiecteaza in prezent prin cele mai insignifiante obiecte. Ca si cum nu ar fi trecut niciodata. Nimeni nu poate lua cu sine trairile frumoase fara sa le si lase in urma, oricat de departe ar fi.

    Experienta platoului

    Avem tendinta de a ne grabi, de a ne agata cu toate fortele de orice pentru a ajunge acolo, SUS. Rapid. Fara sa ne gandim ca si caderea va fi la fel de rapida. Ne lipseste rabdarea, toleranta. Ajungem sa atingem culmi brusc, neasteptat si apoi le pierdem. ๐Ÿ˜‰ Nu ne dam seama ca odata gasit echilibrul, culmea ramane a noastra. Insa concluzia mea este ca pentru a pierde un ego… trebuie sa ti-l dezvolti mai intai.

    Dincolo de nimicul evident

    Indiferent de cat de rau ne este cateodata trebuie sa stim ca situatia, oricare ar fi ea, desi pare critica, nu este niciodata prea serioasa. Undeva acolo ne asteapta un sfarsit. Inevitabil. Si drumul catre el trebuie sa fie cat mai plin de trairi, cu riscul de a ne lovi, de a suferi pentru ca mai apoi sa radem, sa ne bucuram. O viata care nu este traita din plin pare echivalenta cu o viata care nu este traita deloc.

    De-a lungul intregii vieti trebuie sa continui sa inveti sa traiesti...” (Seneca)

    Si nu numai.ย  ๐Ÿ™‚

    Se spune ca foametea intrase in padure. Si leul, in mare incurcatura, incercand sa salveze padurea, il cheama pe urs. “Uite, ursule, o lista cu animale care ar trebui sa moara. Tu iei lista si faci ceea ce crezi de cuviinta ca trebuie facut.”

    Ursul intristat ia lista. Pe drum se intalneste cu lupul.

    “Ce e, ursule, ce ai?”.

    “Pai, sa vezi, leul a hotarat ca unele animale trebuie sa moara. Si tu esti pe lista. Din pacate, trebuie sa te omor.” “O, nu… lasa-ma macar sa imi iau la revedere de la familie, prieteni…” Se duce lupul, isi ia la revedere de la cei dragi, se intoarce la urs si ursul il arunca in prapastie.

    Apare si vulpea vesela.

    “De unde fata asta asa trista, ursule?”

    “Tocmai l-am omorat pe lup. Leul a hotarat ca pe vremurile astea grele unele animale trebuie sa moara pentru a salva padurea. Si urmeaza sa mori si tu.” Vulpea supusa se duce acasa, da vestea cea trista, isi ia ramas bun si se intoarce la urs care o arunca si pe ea in prapastie.

    Pe drumul lui, ursul se intalneste si cu iepurasul… Ii istoriseste intreaga intamplare si cu lacrimi in ochi ii da vestea cea rea.

    “Daca ma uit bine si tu esti pe lista…”

    “Aoleo! Vai de mine! Si nu poti sa ma stergi?”

    “Ba da…” raspunde ursul.

    Pentru ca in cateva ore plec si voi fi mai rar pe internet sau la telefon… vreau sa va urez SARBATORI FERICITE alaturi de cei dragi si un Mos Craciun cu nasul rosu de frig, dar vesel si cu sacul plin de cadouri. Iar pentru noul an – cat mai mult curaj, asa cum a avut iepurasul. Curaj si intelepciune. Daca exista curaj si intelepciune exista sanatate sau speranta ca se poate obtine. Daca exista curaj, incercand marea cu degetul, se poate implini orice dorinta, ne putem dovedi noua cat de capabili suntem in viata, la munca, la scoala. Curajul ne da puterea sa gandim mai mult cu inima siย sa acceptam ceea ce refuzam sa acceptam pentru ca suntem prea orbi si, culmea, ne place sa fim orbi. Intotdeauna ce pare departe sau de neatins, daca avem curaj sa vedem, sa simtim, sa auzim, ne vom da seama ca e mult, mult mai aproape.

    Nimic nu dureaza o eternitate: de la sentimente si ganduri la palpabil, obiecte si oameni. Dar dureaza indeajuns. Daca avem curaj pentru a accepta asta si curajul de a ierta, de a infrunta, de a nu renunta, fara a ne gandi constant la sfarsituri in loc de inceputuri, putem fi fericiti atat cat dureaza, putemi sa ne bucuram de perioada in care dureaza. De fiecare data, de fiecare lucru, de fiecare emotie, de fiecare om din viata noastra. In fiecare clipa. In plus, se zice ca: “ce e al tau e pus deoparte”.

    Incepe un an frumos. ๐Ÿ™‚

    O seara

    Asteaseara sunt doar eu cu mine. Interesanta seara. Singuratate deplina si linistita. Aici se ascundea… Si culmea nu ma simt singura, ci libera. Fara iesiri in oras, fara vizite la prieteni, fara prieteni in vizita la mine. Asteptam parca momentele astea. Ruperea macar pentru o seara de nebunie, de mirosul de tigari, de muzica data prea tare, pana si de discutiile filosofice. Si de ce sa nu profit? ย Toata lumea e parca amortita de picurii reci si desi, de teama baltilor si a frigului. Toata lumea uita ca soarele e acolo chiar si cand ploua sau e innorat…

    Ciuperci cu usturoi, aproape crude, facute in graba la microunde si un pahar de vin rosu ๐Ÿ˜› , becurile stinse sa pot privi, in timpul mesei, luminile Bucurestiului ce strabat intunericul pana la geamul meu. Parca ploaia il spala. E un aer atat de placut, mai mai sa ma pacaleasca. A inceput in mod straniu sa imi placa. Asa aglomerat cum e. Ascunde ceva. Ma face sa ma simt acasa.

    Farurile masinilor lasa dare in noapte, lumea din ce in ce mai putina pe strazi merge grabita ridicand apa de pe trotuare, curand mi se termina si paharul de vin…