Archive for June, 2011


Dor de…

Viata nu este ce ai trait, ci ce îti amintesti ca ai trait si cum ti-o amintesti pentru a o povesti.” Gabriel Garcia Marquez

Totul e un intreg ciclu. Sau poate doar un bumerang. Oameni apar si dispar din vietile noastre. Si apoi apar din nou pentru ca apoi sa dispara iarasi. Dorul trezeste simturile… Ne-am iubit. Am iubit. Vom muri iubind si fiindu-ne dor. Suntem prea umani uneori…

Praji!!!

Universul prajiturilor mi s-a parut mereu un adevarat mister. Credeam ca trebuie sa fii putin vrajitor ca sa iti iasa ceva cu adevarat gustos. Prea complicat, prea multa bataie de cap, prea, prea, prea… Si pe deasupra e plin de cofetarii. Nu?!?!? Ei bine, astazi m-am razgandit. Am lasat deoparte colorantii si indulcitorii artificiali si am fugit pentru cateva ore la Mandala, la un atelier de cateva ore, o scurta introducere in “imposibil”.

Asa ca am facut o pauza de pus pereti la centrul cultural pentru diploma si am “construit” prajituri: un delicios si racoros cheesecake, faimosul mousse de ciocolata cu blat improvizat din biscuiti si un tort cu fructe.

Pana la urma, am descoperit ca mare lucru sa amesteci niste ingrediente nu este. Doar ca amestecarea ingredientelor se afla la limita cu o deosebita arta. Adevarata magie vine din suflet, din pasiune si rabdare, si din placerea gustului. Cine are curaj sa incerce? 😀

Pentru doritori: reteta cheesecake.

Clipe furate

Yesterday at the market, I saw a couple holding hands… and I realized we’ll never do that. Never anything like it. No picnics or unguarded smiles. Just… stolen moments that leave too quickly.

Le-as putea numi clipele de glorie ale lasilor. Acei oameni care nu se lupta pentru ceea ce isi doresc. Sau care pur si simplu nu stiu ce isi doresc. Indiferent ca e vorba de a trai sentimente sincere, de a se bucura de o activitate care i-ar multumi sufleteste, de a incerca sa inteleaga ca tot ce se intampla in jur e mai mult decat o simpla aparenta, de a le pasa ce starnesc in jur cu setea nestavilita de euforia varietatii in lipsa unei constiinte conforme. Nu neg ca multi avem astfel de momente, dar la unii se transforma in stil de viata. Desi si-ar dori putin mai mult, putin mai bine, se multumesc cu tot ce e trecator, tot ce pica… pentru a pastra o siguranta care in esenta nu este deloc o siguranta, ci o cadere lenta in uitare…. O viata plina de descoperiri efemere, o eterna inertie care ii face bucurosi atunci si acum, fara a-i face sa se simta impliniti. Mint si se mint. E ca un sevraj in care odata intrati nu se mai pot opri. Se ineaca incet, dar sigur in trecator. Incurca termenul de continuitate cu obisnuinta, si cu o teama mascata de schimbare. Interpreteaza eternul carpe diem drept a trai clipa la maxim, dar din pacate, viata lor risca sa se transforme intr-un sir de clipe fara inceputuri si sfarsituri sincere.

Clipe furate – un pic de piper si sare aruncate pe ici si pe colo…. intr-o salata fara gust. Un pahar de vin ridicat pentru toti hotii de iluzii… care in esenta nu fura decat de la ei. O doza de magie care inconjoara clipa, un drog de o extrema intensitate care le da impresia unei mari trairi si ii impiedica sa vada.