Tinand cont ca nu am de gand sa ma mai intorc in Craiova, am inceput sa redecorez cu entuziasm apartamentul matusii… Zugravit, gresie, faianta, oglinzi si geamuri noi. Cu toate ca nu prea stiu nici pe aici cat o sa mai stau. Macar ma simt bine atat cat o fi. Nu am incurcat pe nimeni. Totul s-a desfasurat inside. Azi. Pasul final. Balconul.. am distrus un dulapior batran si baietii l-au scos pe hol. L-au plasat atent, aproape la milimetru, intre usa mea si a vecinei (pe care o vom nota cu 1)… ca sa nu incurce trecerea spre balconul comun.

La ora 5, smecherii au intins-o acasa fara sa arunce dulapiorul. Asa a inceput cosmarul. Imposibil de trecut cu vederea, acesta a starnit tot ce misca in jur. Vecina 2 m-a chemat sa imi arate tablourile din hol si sa imi explice ce incantata este ca nu mai plec. Vecina 3 – la fel de bucuroasa (in aparenta), mi-a oferit variante pentru unde as putea arunca acea “chestie cumplita”.  Vecina no. 4 mi-a prezentat pumatuful ei multicolor de praf, “cu bat rezistent”. Revenind la vecina numarul 1, o fata pe sufletul meu si singura neoctogenara, s-a gandit ca prea multa bucurie trezita de hotararea mea de a ramane, strica. Asa ca, asa scumpa cum este, s-a gandit sa echilibreze si sa ma pedepseasca. Sa imi dea cu praf in ochi. Cu cat de mult poate ea. S-a umplut de sudoare si de mizerie in speranta ca maine voi plange.

Mi-a blocat trecerea catre scari si lift, chinuindu-se sa traga cat mai in drum bucata de mobilier, care, apropo, nu e deloc usoara. Nesuferito, am  o veste pentru tine. Nu stiu cine te-a mintit, dar crocodilii nu au lacrimi. Doar ca uneori se ineaca in ale celor fara minte.

Inevitabil, mi-am adus aminte de razboiul lui visurat: de substantele turnate pe sub usa vecinului manelist, de mata lipita de geam, etc. Mi-au trecut prin minte diverse scenarii si m-am amuzat… de la aruncat cu oua si salam pe pervazul geamului de la bucatarie la lasat rufele fara carlige, in bataia vantului, in virtutea frazei celebre “scapa cine poate”; de la batut o barna in cuie in dreptul usii ei la facut codite in blanita pisicii. Nu, nu ma deranjeaza ca zilnic tranteste usile de la balconul blocului (fix langa usa mea) unde isi intinde timida hainutele sau ca pisica ei plange de foame pe covorul meu… Si cum inca nu i-am atarnat-o cu un carlig pe sarma afara as sfatui-o sa se abtina de la acte impertinente. Ca pun soricelu’ pe amandoua!

My preciousssss, am doua vesti pentru tine. Una buna si una rea. Ce buna e ca maine vin oamenii la munca si muta dulapul din drum. Deci nu trebuie sa iti faci griji pentru mine si mainile mele. Daca esti masochista, iarta-ma. Te mai chem cand mai am mobila de mutat. Cu tot sufletul. Numai sa iti satisfac placerea. Daca nu, iarta-ma din nou; stii tu cum ziceau Cassa loco? Da, da, aia care ne-au chinuit copilaria… Ce bine-mi pare ca ti-ai luat teapa! Si oricum se zvoneste ca maine e sfarsitul lumi. Deci… Sic! x3. Te pup si mersi. Batranica aceea care face pipi nocturn pe la usile noastre va face numai la tine in seara asta. Tocmai ce i-ai blocat accesul spre mine. Asta era vestea rea…

« »