E aproape 4 si jumatate dimineata. Am avut de tradus un text pentru un concurs de arhitectura… Sper sa fie cu noroc pentru cine a avut nevoie de el pentru ca am rezistat eroic pana la ora asta. 🙂

Dar acum e acum. Sunt terminata de oboseala. Si, totusi, nu pot dormi. Pentru ca EA doarme la mine la usa, ca de obicei. O aud cateodata seara cum misca, cum se intoarce de pe o parte de alta, cum se loveste de usa balconului exterior, iar dimineata dispare. Ca si cand rasaritul ar curata toata tristetea de pe hol. De multe ori m-am intrebat daca e reala… Poate e doar o fantoma care vrea sa ma sperie, dar care la randul ei e speriata de mine si, in loc sa imi treaca pragul casei, se aseaza pe covor si sforaie prelung si obosit. Candva simteam foarte apsatoare prezenta femeii care si-a gasit adapost pe timp de noapte, la usa mea. Ea si cu Snoopy! La un etaj, nici prea jos, nici foarte sus, al unui bloc din centrul Bucurestiului, cu interfoane peste interfoane si camere de luat vederi mai multe ca la BCR.

Acum nu cred ca mai este asa. Pentru ca am analizat situatiile. A mea si a ei. Eu stau in pat, acoperita cu o plapumita de la ikea si cu un calorifer care, desi abia mai da caldura… o da totusi. Ea zace in singurele haine pe care le are, in curent, pe cimentul rece. Pentru ca se aude vantul cum bate furios pe sub usi. Daca ei nu ii e frica de toate viata ei, cum ar putea sa imi fie mie frica de ea? In loc de perna si peste perna am urechea moale a unui soricel urias de plus, iar ea covorul meu aspru de la usa… pe care nu imi amintesc sa il fi curatat vreodata, nici iarna asta, nici iarna trecuta, nici dupa ea, nici pentru ea. Am auzit-o mai devreme cum incerca sa imi demonteze pragul pentru un strop de lumina. Daca sun la politie (pentru ca politia oricum e destul de obisnuita sa vina aici la ce vecini paranoici am) la ce ar folosi? E destul de amarata si asa. Si oricum, in 3 ore maxim, soarele va incepe sa isi arunce razele catre blocul asta vechi si ea se va evapora, ca de fiecare data.

Nu pot sa nu ma simt fericita si recunoscatoare ca sunt cine sunt, ca sunt cum sunt. Norocoasa. De azi, e oficial, primavara. Schimbare, regenerare, acceptare (ca sunt si oameni care au motive reale sa fie nefericiti). Noapte buna, Bucuresti! Si o dimineata frumoasa, iti doresc…

« »