Intr-o singura valiza imi incapeau hainutele cand eram mica… Bunica-mea mi le tinea grupate pe toate intr-o valiza plata cam de 50/70cm, cu exterior maro, usor decojit de vreme, si captusita la interior cu un carton in patratele verzi, asezata discret sub patutul meu. O valiza probabil de pe vremea bunicii ei, cu o inchizatoare care nu mai parea sa fi fost vreodata functionala, incapabila sa mai ascunda povestea rochiilor de epoca si a trasurilor trase de cai. Asa ca… eram mereu gata de plecare. Insa cand ne pregateam de o excursie prelungita la mare sau la munte, lucrusoarele mele treceau tiptil din antica valiza, incastrata parca in parchet, in cea a ei – poreclita “Bibitza” – valiza, nu bunica. Abia acum imi dau seama ca a mea era “no name”. 😛

Cand am venit in Bucuresti, acum 7 ani, am venit tot cu o valiza. Alta (cea veche disparuse ca prin magie). Nu cu prea multe haine. Atarna mai greu frica de necunoscut decat ceea ce urma sa o ascunda. In timp, valiza a devenit rucsac… Un rucsac care in ciuda trecerii timpului a rezistat incredibil. Ca un tovaras fidel, de nedespartit, care nu are prea multe alegeri in afara de aceea de a se supune scopurilor in care a fost creat, dar, in acelasi timp, de a se bucura ca isi indeplineste aceste scopuri – rezistand. L-am purtat peste tot prin calatorii. El si cu mine am vazut atatea tari, atatea locuri frumoase. Atatea… Incat, atunci cand ma uit la el, mi-e dor sa ma urc in avion si sa plec cu o alta destinatie care sa nu se numeasca Emirate. Emiratele sunt deja acasa, nu mai sunt o aventura necunoscuta. Ma gandeam ca ar fi asa frumos sa am cu cine calatori din nou. Pana mi-am dat seama ca, in clipele astea, nu ar constitui deloc o evolutie, ci o involutie, o actiune negandita, contrara luptei mele de supravietuire si anti-dependenta de ceilalti, pe care am dus-o din greu in ultima vreme.

Nu imi pare rau ca deocamdata sunt in stand by. Am trecut de etapa in care statul pe loc ma sufoca… Pentru ca acum invat sa fiu eu, sa ma acomodez eu cu mine. Sper sa si reusesc.

Cu toate astea in fiecare zi ma uit la biletele de avion spre diverse destinatii, visand. Da, mi-as dori o valiza noua si, mai ales, curajul de a porni din nou intr-o calatorie. Primul loc in care as merge? Egipt… Apoi poate India, Thailanda si Nepal. Singura, de preferinta. Da stiu, sunt nebuna… :))

« »