Se spune ca viata e un joc de cacat, dar ca macar are grafica buna. Oare nu e mai curand o piesa de teatru cu un act trei mizerabil scris? Cand te pregatesti sa calci pe carbuni, ca na… esti puternic si hotarat sau, de cele mai multe ori, doar cool, iti dai seama ca, de fapt, esti in piciorusele goale. Ha, ha, “fraiere”! Dar calm! Gandeste-te o clipa. Inchide ochii si da-i drumul. Viata este doar o faza prin care treci… nu fi trist, o vei depasi in cele din urma. Ca si restul. Parliti sau nu… alteori inecati, otraviti, spanzurati si, in cele mai banale cazuri, de moarte buna. Caci, vezi tu, desi parem inconjurati de mistere, de frumusete, de candoare si iubire, spre fericirea noastra, ajungem sa constientizam realitatea – toate dispar sau se explica atunci cand ne reamintim ca suntem cu totii nebuni de legat ca am putea crede in asa ceva. Si banali. Ca tot ceea ce ni se intampla e deosebit de banal. Avem un creier care ne coordoneaza miscarile, dar suntem prea fricosi sa il folosim… pentru a gandi ca suntem capabili sa influentam cu un singur cuvant lumea din jur. Avem o inima, dar bate sa ne tina in viata pentru ca nu avem curajul sa o lasam sa bata ca sa iubeasca. Avem un locsor mic mic mic, acolo, intre picioare, care s-a supranumit creier si inima si in loc sa ne dea viata, ne conduce vietile.

Astia suntem. Partea cea mai amuzanta e ca tot asa ne ducem. Pe 0. Dar plini de iluzii. Macar avem de ce rade. Magic!!

Si eu ma intreb daca e chiar adevarat ce am scris… mai interesant e ca TU te intrebi ce se intampla cu mine. 😛

« »