Asteaseara sunt doar eu cu mine. Interesanta seara. Singuratate deplina si linistita. Aici se ascundea… Si culmea nu ma simt singura, ci libera. Fara iesiri in oras, fara vizite la prieteni, fara prieteni in vizita la mine. Asteptam parca momentele astea. Ruperea macar pentru o seara de nebunie, de mirosul de tigari, de muzica data prea tare, pana si de discutiile filosofice. Si de ce sa nu profit?  Toata lumea e parca amortita de picurii reci si desi, de teama baltilor si a frigului. Toata lumea uita ca soarele e acolo chiar si cand ploua sau e innorat…

Ciuperci cu usturoi, aproape crude, facute in graba la microunde si un pahar de vin rosu 😛 , becurile stinse sa pot privi, in timpul mesei, luminile Bucurestiului ce strabat intunericul pana la geamul meu. Parca ploaia il spala. E un aer atat de placut, mai mai sa ma pacaleasca. A inceput in mod straniu sa imi placa. Asa aglomerat cum e. Ascunde ceva. Ma face sa ma simt acasa.

Farurile masinilor lasa dare in noapte, lumea din ce in ce mai putina pe strazi merge grabita ridicand apa de pe trotuare, curand mi se termina si paharul de vin…

« »