De slabit.

Ma simt bine in corpul meu, de obicei. Mai putin cand, pofticioasa cum sunt, halesc o tava de prajituri cu nuca si gem de caise in nici 2 ore. Asa ca… de ce sa nu incerc sa le si dau jos?!?! Intrebarea este cum…

  • Sala? Cah!
  • Aerobic? Nu sunt indeajuns de elastica… sorry.
  • Sex? Hih… ๐Ÿ˜›

M-am hotarat. Dupa o lingurita de miere, in fiecare dimineata, incepe distractia…

Cum livingul e indeajuns de mare sa ma invart lipa, lipa ca piticul, ii dau drumul (pentru incepatori!!! – mersul piticului = mers cu genunchii mult indoiti, mainile sprijinite pe genunchi). Fac cerculete in jurul masutei in timp ce aproape ca imi dau ultima suflare… Privirea mi se intuneca. Ma simt ca la gradinita. Ceva cam batrana totusi… Dar, cum speranta e ultima care moare, poate, poate primesc si un rol in Alba ca Zapada…

Continui cu ce nu imi place deloc. Liftul e sfant, dar cand vorbim de gimnastica… alegem scarile! Urc si cobor… 7 etaje ca atatea are blocul… Slava Domnului ca nu are 10 ca atunci naiba ma lua! Pรขc! Se mai aprinde cate o lumina cu senzori, ma mai sperie cate o babuta care isi cara tiptil gunoiul, se mai uita cate un mosulica pe vizor fara a prinde insa curajul de a deschide si usa… O adevarata aventura. Data viitoare, trec cu parul valvoi sa fiu sigura ca au ce vedea.

Si ca sa nu atrag excesiv atentia batraneilor, in intimitatea apartamentului, sar coarda. Ma face sa imi aduc aminte de zilele nesfarsite din copilariei, de zilele de vara petrecute in curtea plina de floricele si copaci din fata blocului. Ma face sa visez la momentele in care ma jucam pentru a ma juca. Fara a ma gandi ca imi face bine la circulatie si ca imi tonifica fundul si picioarele. Ce vremuri!!! Visez… Am destul timp. Pana va cadea lustra vecinei de jos…

Cine zice ca slabitul nu e amuzant? ๐Ÿ˜‰

« »