Sa cresc, sa intru in lumea celor mari. Ma simt de parca imi citez parintii: sa ai un loc de munca stabil, sa platesti dari la stat. Sau, dupa mine, sa intru in legalitate cum s-ar zice. :))

A venit vremea sa fac – sa fac din nou ce imi placea si ce iubeam – sa ma pierd pe internet in cautarea unor poze neobisnute, sa pasesc din nou dincolo de granitele Romaniei dupa cele mai amuzante cadouri, sa ma joc de-a domnisoara chimist, imaginea produselor Fineamin si, in acelasi timp, sa arat ca sunt capabila de lucruri noi cum ar fi sa proiectez casute, sa fac bijuterii si lampi. Sa invat sa calaresc si sa cant la pian. Sa continui sa calatoresc, sa vad lumi noi…

Sa amestec din nou posibilul si imposibilul. Sa pornesc din nou jocul.

Sunt entuziasmata. Nu de planurile de viitor in sine. Ci pentru ca sunt din nou capabila sa imi fac planuri. Sa visez. Sunt libera. De tot, toti si toate. Si libertatea e minunata. De indragosteli va fi timp si mai incolo. Sper numai sa nu uit. :))

Acum lupt doar pentru mine. Asa cum ar fi trebuit sa fie de la inceput.

« »