Am incercat astazi sa ma transform in altcineva. Potiunile magice au disparut de pe piata odata cu criza economica. Si nu sunt nici Fat Frumos, nici vreo vrajitoare. De cele mai multe ori, doar un copil zapacit si, din cand in cand, femeie. Cu aspiratii, cu dorinte, cu visuri. Cum primele trei optiuni nu erau disponibile, credeam ca aceste semne ale mele, de umanitate, ar fi indeajuns incat sa schimb ceea ce m-a facut EU pe mine de cateva zeci de ani incoace.

M-am oprit la Gold Center la un magazinas. I-am dat tarcoale incercand sa gasesc acel ceva care sa ma ajute sa imi procur o noua identitate. Poate mai hotarata, mai indrazneata, un piiiiiic mai extravaganta.

Cu cat ma uitam mai mult la zecile de nimicuri, cu cat mi se ofereau mai multe privirii cu atat ma stresam, ma enervam mai tare. Ochii mi se micsorau, fruntea se incrunta, mainile faceau gauri in gramezi cu mila – ma scarbea felul in care incercam, prin toate acele obiecte, sa imi mutilez personalitatea. Si pentru ce? Si pentru cine? Admiram si uram in acelasi timp. Nu ideea de schimbare, ci scopul prestabilit al schimbarii, ma deranja. Lucrurile care vroiam din adancul sufletului sa mi se potriveasca, care poate fizic chiar mi se potriveau, le respingeam cu atata forta incat ajungeau intangibile. Erau urate. Hidoase. Pentru ca incercam sa transform clipa neprielnica metamorfozei in TREBUIE. Fortam momentul.

Eu sunt eu. Intr-0 mie de feluri. Inca unul in plus sau in minus nu conteaza. Mai ales cand nu ma satisface. Mai ales cand nu ma las satisfacuta… 😉 Dar vreau schimbare… in timp. Treptata. Fara influente externe!

« »