Ca in fiecare seara te opresti pe banca in parc, ratacit printre ganduri. Cauti speranta numarand stele. Te gandesti oare unde ai ramas seara trecuta. Dar noaptea asta pare diferita.

O mana rece te atinge usor pe umar. Intorci privirea. Un cersetor amarat iti zambeste a alinare si ochii lui sclipesc. Te intorci usor, ii analizezi expresia, firisoarele vinete care ii strabat fruntea, obrajii palizi, hainele rupte si mainile murdare. Il privesti cu mila, o secunda doar…

Furia, lacrimile si tristetea sunt numai pentru cei care au renuntat…

Si ochii iti cad spre pamant. Nu ai curajul sa ii zici nimic inapoi, nimic care sa il ajute. Te cauti prin buzunare si ii dai niste bani, desi nu iti cere nimic. Ii dai – cu falsa impresie ca il ajuti pe el, dar de fapt te ajuti pe tine. Si o stii, undeva in adancul sufletului… Vrei sa iti depasesti conditia, sa te vindeci pe tine, simtindu-te mai bun, ajutand. Un secret? Nu esti nici bun, nici rau. Doar indiferent fata de conditia lui.. Cea mai ascunsa forma de egoism. Cea mai bine protejata forma de egoism – de o aparenta bunatate.

Si cum nu te poti stapani il inviti la masa la restaurant. La unul elegant… fara sa iei in considerare ca omul respectiv a avut o viata, cu bune si cu rele si ca, acum, in mizeria lui, si-a gasit linistea. El e printre cei care nu au renuntat. La sufletul lor.

Se bucura de clipa, dar simte ca nu se incadreaza in peisaj. Pentru ca TU il faci sa se simta asa. Buzele se dezlipesc si tot ce esti capabil sa zici este: “Stiu cat ai suferit… ma bucur ca sunt EU cel care te poate face fericit. Amintirea asta o sa te ajute atunci cand…”  El nu sufera, TU esti cel care sufera. Daruindu-i pentru o clipa ce nu poate avea o eternitate, il faci sa sufere. Din acelasi egoism mascat. Din dorinta de a te simti TU capabil ca, in suferinta TA, mai poti ajuta. Te vindeci PE TINE facandu-l pe el sa ravneasca la ce, in cateva ore, va pierde. Nu te gandesti ca seara urmatoare va sta cu nasul lipit de geamul rece al restaurantului, privind cu tristete, in urma, la ceea ce a gustat in seara precedenta. Il dezechilibrezi pe omul care incerca sa iti dea echilibru.

Bunatatea pura, fara interes, e rara. Si cand e, nu neaparat nesincera, ci pornita din propriile frustrari, nu ajuta niciuna din parti. Uneori, a ignora suferinta care nu o poti curma, e un serviciu, nu un act de rautate. Uneori, a fi bun cu cineva, pur si simplu, nu il ajuta.

« »