Cele trei becuri cu lumina rece. Pacat de celelalte doua “neecologice” care s-au ars. Nu au suportat “combinatia” probabil. Greu sa te impaci cu ideea ca la un moment dat evolutia isi va spune cuvantul. Pacat. Imi placeau asa. Diferite. Eh, dar oricum acum nu mai am nevoie de ele… Am tras si draperiile. E intuneric. Si frig. Prea frig. Ma omoara aerul asta conditionat. Si nu vreau… Din simplul motiv ca nu am de gand sa ma sinucid. Nici pe departe. :))

Deschid un pic geamul bine ascuns in spatele draperiilor groase si aburi de caldura dau navala inauntru amestecandu-se cu aerul conditionat. Azi e ceva mai lejer. Emiratele sufera de caldura… si eu la rand cu ele. Cand de caldura, cand de frig. De asta, ma gandesc ca, undeva, pe drumul dintre ger si toropeala se va face un locsor care sa imi trezeasca fiori in loc de frisoane. Speeeeeeeeeeer.

Dau drumul la muzica si dansez. Cum am chef. Cum imi vine. De la dansuri tribale la dansuri de societate. Dansul unui nebun pe scena nepasarii. Valsul din “Frumoasa si Bestia” nu mai e demult la moda, din cate stiu. Oricum, nu ma vede nimeni. Oricum, nimanui nu ii pasa. Fiecare melodie imi trezeste amintiri diferite. Mai mult sau mai putin traduse prin starea de fericire. De la bine la rau. Tin ochii inchisi si incerc sa ma identific cu fiecare dintre ele. Sa o traiesc. Repetat. Sa ajung sa ma intreb daca am fost cu adevarat acolo. Si sa ma bucur, ca buna sau rea, a existat. Si ca m-a ajutat sa ma ridic. Si sa nu ma mai cobor. E amuzant. Sa stai cu ochii inchisi si sa te joci de-a baba oarba doar cu tine, cu trecutul, cu prezentul…

De dincolo de draperii patrunde firav zgomotul masinilor insotit de rugaciunea de 18:45 de la moschee. Ma opresc. Opresc si muzica. Ma sprijin cu barbia de bratele fixate pe pervazul inalt al geamului, printre aburii furiosi, disperati sa se ascunda la mine in camera. Ce seara frumoasa. Mai e timp si maine pentru autoevaluari…

« »