“When you’re safe at home you wish you were having an adventure; when you’re having an adventure you wish you were safe at home”. Thornton Wilder

Intotdeauna m-am simtit mai acasa in Ardeal decat in Oltenia. Cand eram mica, mica, imi petreceam vacantele la rudele din Turda si Arad. Iubeam pajistile intinse si muntii, salina si cheile… Vacutele si caii, capitele de fan. Viata linistita, molcoma. Si, mai ales, placintele cu varza si mirosul de palinca. Ma simteam acasa cu adevarat, ma simteam in siguranta. Insa duceam lipsa unei aventuri.

De ceva timp, ma simt la fel de acasa intr-un oras deosebit, departe de Romania. Si, ca sa il contrazic pe Wilder, in acelasi timp, traiesc aventura vietii mele…. Acum am doua case in doua colturi ale lumii – le despart trei intinderi de apa, mii de norisori si cateva ore de zbor. Niciuna nu scade in ochii mei in fata celeilalte. Traiesc dublu. Nu ma refer la personalitatea mea multipla… aceea e multipla, nu dubla. πŸ˜‰

Doua adrese, doua acte de identitate, doua permise de conducere, doua asigurari de sanatate, dar mai ales doua locuri in care ma simt iubita.

Iubesc cu tot sufletul plimbarile cu trenul intre capitala si orasul in care m-am nascut in Romania, pentru ca imi dau timpul necesar de a privi cat de frumoasa este tara mea. Stau tot timpul cu nasul lipit de geamul trenului si zambesc la fiecare raza de soare care lumineaza campul, verde sau acoperit de zapada. La fel, iubesc calatoriile cu avionul intre cele doua tari, straine una de cealalta, complet diferite prin cultura, culoarea pielii, nivel de trai, dorinte si aspiratii. Pentru ca am timp sa imi fie dor de amandoua in acelasi timp. πŸ™‚

Pasesc intai pe strazi inguste, pline de gropi, insa ma simt fericita. Pasesc apoi pe strazi largi, atent asfaltate, croite pe margini cu lumini puternice si ma simt la fel de fericita. Culmea e ca la fel de usor cad cu rolele pe amandoua…

Privesc uneori pe geam de la etajul doi dintr-un bloc de patru nivele si imi vad intreaga copilarie. Cum ma jucam in curte ratele si vanatorii, cum stateam pa iarba si faceam plaja vara mirosind florile, cum culegeam corcoduse si cirese, cum furam liliac. πŸ˜› Ma uit si imi vad prima iubire adevarata si cei sase ani ai ei… Alteori, privesc de la etajul trei al unui turn de treizeci de nivele o intersectie uriasa, plina de masini elegante, intersectie pe care uneori mi-e si frica sa o traversez la picior. Vad inaltandu-se mall-uri, hoteluri, ce acopera usor, usor tot nisipul. Vad oameni relaxati si zambitori. Vad speranta.

Mananc cu aceeasi placere placintele cu varza ale tusii si mancarea libaneza de la eterna “shaormerie” Maroush. Painea e paine indiferent daca e franzela sau lipie.Β  Biserici sau moschei sunt la fel de frumoase si la fel de pline de Dumnezeu, de credinta. Craciun sau Ramadan, aduc aceeasi bunatate si veselie in suflet, aceleasi ghirlande cu luminite impodobesc strazile, aceleasi reduceri de preturi in magazine. πŸ˜€ Zapada sau desert sunt amandoua ideale pentru a ma plimba cu ATV-ul.:P

Leaganul rudimentar de langa Fabrica, unde am impartit clipe si ganduri cu un prieten drag, nu este mai putin minunat decat un leagan de pe marginea oceanului unde pot visa in liniste, sub cerul plin de stele…

Cum as putea sa nu insemne toate acestea acasa? Cum as putea sa nu le numesc pe amandoua acasa? Si cum ar putea sentimentul acesta sa nu fie el insusi aventura?

β€œWhen you’re safe at home you wish you were having an adventure; when you’re having an adventure you wish you were safe at home”

« »